A Fost Părăsită Pentru O Femeie Mai Tânără… –»

O femeie a povestit drama prin care a trecut în momentul în care s-a aflat în faţa unui divorţ neaşteptat. După o căsnicie de 30 de ani, Violeta a ajuns în punctul în care a fost nevoită să pună capăt mariajului pe care îl avea de soţul ei.

Cu mult optimism, femeia a reuşit să treacă peste cele mai grele momente din viaţa ei.

Prin ce dramă a trecut o femeie aflată în faţa unui divorţ

Violeta şi-a făcut curaj şi a făcut tristă să poveste publica. Prin intermediul rândurilor scrise de aceasta, multe femei ce trec prin aceleaşi clipe, poate, vor reuşi să capete mai multă putere.

„Aveam o căsnicie fericită. Soţul meu se comporta exemplar, era atent… Copiii noţtri au terminat şcoala, s-au căsătorit, iar noi plănuiam să retrăim romantismul tinereţii. Voiam să ne facem o căsuţă la munte, unde să ne retragem la bătrâneţe.

Într-o zi, acum 2 ani, în timp ce ne uitam la televizor, soţul meu a spus că vrea să stăm de vorbă. Chiar nu bănuiam că avea să-mi dea o veste atât de rea. Mi-a spus pe un ton calm că e îndrăgostit. La fel de liniştit mi-a povestit cum relaţia lui durează de ceva vreme, că faţa e studentă şi că vrea să se mute împreună cu ea.

Noroc că stăteam confortabil în fotoliu. Nici măcar nu am avut puterea să-i cer alte explicaţii, să-i fac reproşuri sau să pun întrebări. Am reuşit doar să bâigui printre lacrimi: «Bine, dar cu mine cum rămâne?».

Chiar de a doua zi şi-a făcut bagajul şi a plecat. Mă frământam, dar nici nu puteam să acuz tânăra care i-a luat minţile. Singurul regret era că nu am simţit schimbarea lui şi îmi reproşam că l-am lăsat să plece. La scurt timp am primit şi citaţia de divorţ. Am suferit enorm. Copiii mă acuzau că l-am lăsat să scape atât de uşor. Dar eu mi-am zis că nu avea rost să lupt pentru el.

Ştiam că avea să regrete la un moment dat pasul făcut. Şi am început o nouă viaţă. Nu voiam să găsesc pe altcineva care să-mi umple golul din suflet, ci linişte. Am plecat în excursii, mi-am făcut cunoştinţe noi şi am întărit legăturile cu cele mai vechi. Chiar mă simţeam foarte bine în lipsa lui.

Mi-a fost milă de el. Arată rău şi era bolnav. Voia să ne împăcăm. Abia atunci am simţit că-mi face rău, că mă ia drept «manta de vreme rea» şi mi-am dat seama cât de mult m-a făcut să sufăr. Cu zâmbetul pe buze şi cu acelaşi calm cu care el m-a anunţat că s-a îndrăgostit, l-am poftit să iasă din casa mea. I-am spus că locul lui e lângă fata pe care o iubeşte atât de mult şi pentru care şi-a părăsit familia fără explicaţii.

Acum nu mai e cu ea, locuieşte singur şi încă încearcă o eventuală împăcare prin intermediul copiilor. Eu însă îmi văd de viaţa mea, savurez fiecare clipă petrecută alături de nepoţi şi, chiar dacă am un prieten de suflet, nu m-aş mai căsători pentru nimic în lume. Pentru că viaţa merită savurată, trăită frumos, decent, în linişte, chiar şi la 55 de ani.”