Doliu în lumea artistică din România. Pierdere imensă
Doliu în lumea artistică din România. S-a stins din viață una dintre cele mai mari personalități din țara noastră.
Vestea morții sale a întristat profund pe toți cei care au cunoscut-o, care au lucrat cu ea, dar și pe publicul larg. Istoricul de teatru și consultantul artistic Mariana Voicu s-a stins din viață.
Pierdere imensă pentru România
Mariana Voicu s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani. A lăsat în urma sa o carieră remarcabilă și foarte mulți oameni care au iubit-o și au apreciat-o atât pentru profesionalismul ei desăvârșit, cât și pentru felul ei de a fi. Regretata Mariana Voicu a lucrat timp de 50 de ani la Teatrul Național Timișoara. Reprezentanții instituției au făcut public anunțul trist cu privire la trecerea sa în neființă.
–
Cu îndurerată stupoare am aflat de trecerea în neființă a unui om pe care l-am asociat cu toții cu memoria acestui teatru, istoricul de teatru și consultantul artistic Mariana Voicu (…) a fost un om de un optimism inepuizabil, o permanentă furtună de emoții bine temperate de inteligența ascuțită, voința puternică și spiritul amplu. A trăit cu toată ființa ei, la propriu, istoria ultimilor 50 de ani ai Teatrului Național din Timișoara, au transmis aceștia.
Cine a fost Mariana Voicu
Mariana Voicu s-a născut în 1948, în comuna Ciacova și a terminat Liceul de Muzică și Arte plastice, la secția Arte plastice. Ulterior a făcut o schimbare de direcție, iar după absolvirea Facultății de Filologie a Universității din Timișoara, Mariana Voicu a fost repartizată „pentru efectuarea stagiului de trei ani” la Teatrul Național. Aici a rămas timp de patru decenii.
Mariana Voicu a fost membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru- secția română, iar în anul 2017, senatul UNITER i-a decernat Premiul pentru întreaga activitate. Ea a colaborat cu toți regizorii care au marcat parcursul Teatrului Național Timișoara începând cu anul 1971. Istoricul de teatru și consultantul artistic a ieșit la pensie în 2010, dar a continuat să rămână alături de instituția în care se simțea ca acasă.