Replica sfâșietoare a unui copil i-a lăsat fără cuvinte pe oamenii prezenți la înmormântare.
Această fotografie ne atinge până în adâncul sufletului — mama este cel mai drag și iubit om din lume.
Un băiețel din Filipine încearcă să urce pe sicriul mamei sale ca să o îmbrățișeze. Rudele femeii decedate au făcut această fotografie și au postat-o pe Facebook:
Ce răspuns am putea să-i dăm unui copil, care întreabă: „De ce mama nu mai doarme lângă mine?” Ni se rupe inima… El a luat un scaun și cu ajutorul lui a urcat pe sicriu ca să-și îmbrățișeze mama pentru ultima oară.
Niciun copil nu trebuie să-și piardă părinții la o vârstă atât de fragedă. Să-i iubiți și să-i prețuiți pe apropiații voștri!
Citeste si despre
POVESTE INCREDIBILĂ DE DRAGOSTE! GELOZIA NU ARE LOC ATUNCI CÂND SENTIMENTELE SUNT REALE. „CE FEMEIE DE NĂDEJDE IUBISE TATA”

Un tânăr a topit inima internauților cu povestea de dragoste a părinților săi. În familia acestuia a existat un „triunghi amorso” care a stârnit admirația oamenilor din mediul online.
Se pare că atunci când există sentimente adevărate și încredere deplină în partener, gelozia nu își poate face loc. Este cazul unui femeii care a știut să respecte iubirile trecute ale soțului și nu le-a îngrădit sau condamnat, dimpotrivă le-a înțeles și le-a apreciat.
Povestea postată pe un grup de Facebook subliniază perfect cât de puternice pot să fie unele sentimente. O femeia a înțeles și a acceptat fost dragoste a soțului și nu l-a judecat niciodată pentru ea.
„Tata a iubit foarte mult o fată. Nu s-a însurat cu ea, patru ani însă a tot stat cu gândul la Natalia. Când a luat-o pe mama de nevastă, i-a arătat și fotografiile pe care le făcuse cu iubita lui. Mama le-a așezat în ramă și uneori îl ruga pe tata să povestească. Tatii i se umezeau ochii. Oamenii din sat o certau pe mama că nu rupe fotografiile. «Amintirile omului sunt sfinte!», zicea mama.
Am crescut și noi privind fotografiile cu Natalia, ca și cum i-am fi mulțumit că ne-a lăsat să venim pe lume. În anul 2010, a murit mama mea. Eram singură în capela împodobită cu flori când mamei i s-a prelins de pe buze o șuviță de sânge. O clipă m-am tras cu un pas înapoi. «Stai să te ajut!», a rostit o femeie. Cu gesturi fine, a șters umbra de sânge. «Mă cheamă Natalia!», a spus. Ce femeie de nădejde iubise tata! Continuarea este