Social

În mijlocul slujbei, copilul s-a ridicat în tăcere, s-a dus la sicriul mamei sale și a lipit urechea

Replica sfâșietoare a unui copil i-a lăsat fără cuvinte pe oamenii prezenți la înmormântare.

Această fotografie ne atinge până în adâncul sufletului — mama este cel mai drag și iubit om din lume.

Un băiețel din Filipine încearcă să urce pe sicriul mamei sale ca să o îmbrățișeze. Rudele femeii decedate au făcut această fotografie și au postat-o pe Facebook:

Ce răspuns am putea să-i dăm unui copil, care întreabă: „De ce mama nu mai doarme lângă mine?” Ni se rupe inima… El a luat un scaun și cu ajutorul lui a urcat pe sicriu ca să-și îmbrățișeze mama pentru ultima oară.

Niciun copil nu trebuie să-și piardă părinții la o vârstă atât de fragedă. Să-i iubiți și să-i prețuiți pe apropiații voștri!

Citeste si despre
POVESTE INCREDIBILĂ DE DRAGOSTE! GELOZIA NU ARE LOC ATUNCI CÂND SENTIMENTELE SUNT REALE. „CE FEMEIE DE NĂDEJDE IUBISE TATA”

Poveste IncredibilĂ De Dragoste! Gelozia Nu Are Loc Atunci CÂnd Sentimentele Sunt Reale. „ce Femeie De NĂdejde Iubise Tata”
Poveste IncredibilĂ De Dragoste! Gelozia Nu Are Loc Atunci CÂnd Sentimentele Sunt Reale. „ce Femeie De NĂdejde Iubise Tata”

Un tânăr a topit inima internauților cu povestea de dragoste a părinților săi. În familia acestuia a existat un „triunghi amorso” care a stârnit admirația oamenilor din mediul online.

Se pare că atunci când există sentimente adevărate și încredere deplină în partener, gelozia nu își poate face loc. Este cazul unui femeii care a știut să respecte iubirile trecute ale soțului și nu le-a îngrădit sau condamnat, dimpotrivă le-a înțeles și le-a apreciat.

Povestea postată pe un grup de Facebook subliniază perfect cât de puternice pot să fie unele sentimente. O femeia a înțeles și a acceptat fost dragoste a soțului și nu l-a judecat niciodată pentru ea.

„Tata a iubit foarte mult o fată. Nu s-a însurat cu ea, patru ani însă a tot stat cu gândul la Natalia. Când a luat-o pe mama de nevastă, i-a arătat și fotografiile pe care le făcuse cu iubita lui. Mama le-a așezat în ramă și uneori îl ruga pe tata să povestească. Tatii i se umezeau ochii. Oamenii din sat o certau pe mama că nu rupe fotografiile. «Amintirile omului sunt sfinte!», zicea mama.

Am crescut și noi privind fotografiile cu Natalia, ca și cum i-am fi mulțumit că ne-a lăsat să venim pe lume. În anul 2010, a murit mama mea. Eram singură în capela împodobită cu flori când mamei i s-a prelins de pe buze o șuviță de sânge. O clipă m-am tras cu un pas înapoi. «Stai să te ajut!», a rostit o femeie. Cu gesturi fine, a șters umbra de sânge. «Mă cheamă Natalia!», a spus. Ce femeie de nădejde iubise tata! Continuarea este