O tânără care se mărturiseşte la mine a fost însoţită de un tânăr necredincios până la Prislop,
că era şi el curios ce e pe acolo. Şi fata s-a întâlnit cu nişte colegi, au cumpărat cărţi despre
Părintele, le-au împărţit între ei, s-au închinat aceia la mormânt şi s-au rugat.
Şi după asta, i-a spus fata prietenului cu care venise: „Hai să te închini şi tu!”.
La care tânărul a răspuns nervos
că el nu e nebun să se închine la cruci şi la morminte. Şi au plecat cu maşina. Au mers vreo trei ore şi jumătate
şi cum s-au învârtit, cum au făcut,
că tot în curtea mănăstirii au ajuns. Apoi fata, având şi ea carne de şofer,
a luat volanul. S-au mai învârtit încă o oră şi jumătate şi tot în curtea mănăstirii au ajuns.
Atunci băiatul acela s-a dat jos din maşină, s-a dus, s-a închinat şi după aceea au mers ca vântul până la Bucureşti.
E întâmplare de anul acesta, m-a sunat fata aproape de miezul nopţii, ca să-mi spună ce au păţit.
FRAGMENT DINTR-UN INTERVIU CU PĂRINTELE PANTELIMON MUNTEANU
(UCENIC AL PĂRINTELUI ARSENIE BOCA), DIN 14 AUGUST 2012,
PUBLICAT
ÎN CARTEA PĂRINTELE ARSENIE BOCA, TAINA CĂSĂTORIEI – SFÂNTA ÎNSOŢIRE
ÎNTRU PURTAREA CRUCII ŞI VEDEREA LUMINII DE PE TABOR, ED. CRISTIMPURI, 2012
