„Pe Alex l-am cunoscut la facultate, era coleg cu mine la Medicină.

Am fost o tânără ambițioasă și, dacă nu aș fi făcut o alegere greșită, acum probabil aș fi fost un medic respectat.
Din păcate, m-am îndrăgostit de bărbatul nepotrivit.
Acesta a fost momentul în care viața mea s-a schimbat cu 180 de grade…
Acum nu-mi pare râu, fiindcă, în afară de amintirile urâte, Alex mi-a făcut un dar minunat: pe Simona, fiica noastră.
Părinții lui au fost de la început împotriva mea, neconcepând ca băiatul lor să-și lege viața de o amărâtă din provincie,
cu părinți muncitori.
După certuri interminabile și totodată zadarnice cu ai lui, Alex și-a luat lucrurile de acasă și s-a mutat cu mine, la gazdă.
Eu lucram deja de mult, ca să mă pot întreține pe tot parcursul facultății – ai mei nu aveau posibilități financiare -, aveam deci banii mei, dar el se bazase până atunci pe subvențiile părinților și nu știa cum e să trăiești strâmtorat…
După nunta noastră, părinții lui, supărați foc, nu i-au mai dat niciun leu, dar pretențiile lui au rămas neschimbate.
Cu toate astea, deși vedea cât de greu o ducem, nu-și punea problema să-și găsească un serviciu, chiar și cu jumătate de normă, spunându-mi că nu poate lipsi de la cursuri, ca mine (se întâmpla deseori să nu pot ajunge la facultate).
Nu am făcut avort, nu am avut puterea.
Dar nici nu l-am căutat pe Alex, care, din câte auzisem, își găsise deja post la un spital, să-i spun că în curând va deveni tată.
Nu voiam să se întoarcă la mine din milă. Sau poate că nu s-ar fi întors, poate că eu și copilul am fi stat în calea desăvârșirii sale profesionale!
➦ CITEȘTE ȘI... ➤